agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-03-16 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di Maria Elena Chindea ÃŽntâia stea clipi în zare. Vântul Porni prin stuf cu aripă de păsări, Apoi stătu. Se auzi deodată Rostogolirea valului, departe, Urcând mereu din partea dinspre mare — Când l-am zărit venind încet È™i singur, Cu capul aplecat puÈ›in ca unul Ce stă de mult de vorbă cu pustiul. Prin bălÈ›i, în care triste păpuriÈ™uri Oftează lung cu È™oaptă omenească, Vânasem toată ziua È™i cu puÈ™ca Pe umăr mă-ntorceam înspre cetatea Ce-a fost odată Tomis È™i-azi e alta. Pe câmpul ars de toamnă al Dobrogei, Știam că va veni mult aÈ™teptatul Poet, ce-È›i plânge peste morÈ›i durerea. Dar ochii lui, bătrâni de zeci de veacuri, Nu m-au văzut. Sub albele lor gene Priveau adânc spre țărmul unde-n noapte Se desluÈ™ea neptunic glasul mării. Atunci, din stuful ghiolului o albă Aripă È™i-a-nălÈ›at, străină, zborul, Și lebăda sălbatică, în taina Acestui cer, prin stelele de toamnă, S-a legănat o clipă, ca È›inută De tremurate fire de-ntuneric; Apoi s-a dus È›ipând atât de jalnic Că vântul speriat s-a strâns în baltă, Și sufletul în mine, când pe zare A lunecat cu aripe întinse ÃŽn noapte, spre o È›ară de lumină Cu soare cald sub care cresc coloane Ce-È™i înfloresc zăpada cu acantă. Pierise zborul alb în umbră. Pasul Meu singur stânjenea singurătatea. Un far clipi departe. Dinspre mare Sirena unui vas mugi să plece. ÃŽn gara din Palas locomotive Rar pufăiau. Un tren trecu în goană. Pe stepa înnoptată uruirea Vagoanelor se stinse. Numai marea Rămase să-È™i ridice glasul antic, Sub zodiile toamnei, numai marea.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | ![]() | |||||||
![]() |
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati