agonia armâneashti v3 |
Agonia - Workshopuri Artistitsi | Nomuri | Mission | Contactŭ | Ânyrâpsea-ti | ||||
Articolŭ Farâ Antritseari Eseu Multimedia Lucri tsi suntu mash ti membru Poezii Presâ | ||||||
|
||||||
agonia Texti Pripusi
■ Interzicerea expoziÈ›iei organizate de Societatea Culturală Aromână
Romanian Spell-Checker Contactŭ |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-16 | [Aestu textŭ lipseashti s-hibâ dghivâsitŭ tu romana] | Ânyrâpsitŭ tu bibliotecâ di
Cand au venit pe lume alti copii in ograda celor care-au fost odata, Ursu-i astepta in ograda Blansei s-a lui Cutu-Butu. A venit la ei s-a spus: ham-ham! intaia jucarie.
Copiii au crescut cu glasul lui de clopot bun la ureche. Cand au inceput sa stie randuiala pasilor- de pe covor in cerdac, si din cerdac in ograda- Ursu i-a intampinat ca un bunic cu patru picioare, negru-n loc sa fie alb, fara ochelari, fara poveste, fara barba-cot, dar ca si cum le-ar fi avut pe toate acestea in ochii si in coada lui insufletita. Copiii au aflat ca-l cheama Ursu, ca si pe cei de pasla din odaia jucariilor. Si l-au iubit, cu mana drept pe chica lui. La inceput i-au spus "Usu", fiindca litera "r" nu zboara cu una cu doua din gura copiilor, dar el i-a priceput si fara "r" si urs le-a fost in toata legea. Unde-s copiii e si Ursu dupa ei. Si dadaca, fireste. Dar dadaca e o pacoste cu doua picioare si porunci in gura, pe cand Ursu e o jucarie care umbla fara sfoara, fara roti, lasandu-se si-ncalecat: intocmai ca bunicii. Copiii vad in Ursu un Negru-Imparat, un Nazdravan, un Stie-Tot dar si un Tace-Tot. Canii se tem de Ursu, oamenii ii stiu de frica. Toate fiarele se mistuie din fata lui; chiar si Balaurii care pandesc in somn, cand latra Ursu la fereastra copiilor o rup de fuga ca niste pacatoase de pisici. Ursu e ograda copilariei in jurul celor mici. Ursu e palosul lui Fat-Frumos in preajma vitejilor cu inima la o adicate mai mica decat puricile. La masa, ce-i mai bun impart cu Ursu, ascunzand subt servet, cand nu-i vede Camica. Orisice, chiar portia de icre negre. In pat se gandesc la Ursu: cu el incep ispravile. Desigur ca il duc in rugaciunea lor si sus de tot, la Dumnezeu. Dimineata, cum se trezesc, la fereastra se duc, sa-i faca semn lui Ursu, care are bun culcus in inima lor noua. Nici povestile nu-l alunga de acolo, nici jucariile lui Mos-Craciun, si nici tovarasii de joaca. * Dar iata, intr-o zi Ursu nu s-a mai desteptat din somn. - Nu le mai spunem copiilor, au hotarat parintii dupa ce s-au sfatuit. Si l-au ingropat in taina, coperindu-l cu pamant de veci. - Ursu! Ursu! Ursu! - ... - Unde-i Ursu? au intrebat copiii acestia, intocmai ca cei de odinioara. Dar Ursu n-a mai fost. Caci tot ce-a fost odata, niciodata nu va mai fi.
|
||||||||
Casa a Literaturiljei, a poeziljei shi a culturâljei. Ânyrâpsea sh-hârsea-ti di articoli, eseuri, prozâ, poezie clasicâ sh-antritseri (concursuri). | |||||||||
Nu ufilisits texti dit site fârâ s-nâ spunets.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politicâ di scuteari tu miydani sh-confidentsialitati