Frândza: 1
Cele de început și cele de sfârșit
: din Almanahul Literar 1970
 Poezii 2010-08-29 (6138 ascoasi tu miydani)
Chemați-mă
:
Poezii 2010-04-18 (5524 ascoasi tu miydani)
De tine
: din Poezii (1967)
Poezii 2010-02-23 (5190 ascoasi tu miydani)
Din urmă
: din Versuri și reversuri (2009)
Poezii 2010-06-06 (6326 ascoasi tu miydani)
Filă
: din Versuri și reversuri (2009)
Poezii 2010-04-27 (6055 ascoasi tu miydani)
În fața zăpezii
:
Poezii 2010-04-18 (5517 ascoasi tu miydani)
Inima mea
: din Poezii (1967)
Poezii 2010-02-21 (11093 ascoasi tu miydani)
Mi s-a părut
:
Poezii 2010-04-18 (5665 ascoasi tu miydani)
Page
: de Vers et revers (2009)
 Poezii 2010-06-06 (4784 ascoasi tu miydani)
Plopii
:
Poezii 2010-01-13 (6296 ascoasi tu miydani)
Umbra plopilor
:
Poezii 2010-01-13 (8240 ascoasi tu miydani)
Zbori
:
Poezii 2010-04-18 (5200 ascoasi tu miydani)
Frândza: 1 |
|
|
|
|
|
Biografii Ion Horea
Ion Horea s-a nascut la 10 mai 1929, in comuna Petea de Campie, judetul Mures; parintii, Ioan si Ana, tarani. A debutat in Almanahul literar din Cluj, nr. 1, decembrie 1949, cu Balada insamintarii griului de toamna.
„Scrisa cu patima amanuntului si aproape cu superstitia de a nu lasa neinregistrata in sentiment nici o ipostaza vegetala sau nici un obiect vegetal, poezia lui Ion Horea izbuteste in finalitatea ei sa inalte un ansamblu echilibrat si armonios, de natura apolinica, iar nu dionisiaca, asa cum ar parea la prima vedere. Patima amanuntului, cum spuneam, se structureaza lent, prin acumulari succesive de obiecte, si ea contine intr-adevar ceva din gustul ritualurilor si din feeriile dionisiace, dar tonalitatea poemelor are acea verticalitate a scoartelor oltenesti menite prin forta culorii si stilizarea riguroasa a desenului sa impodobeasca deopotriva si zidul odaii de musafiri, dar si altarul unei biserici…” (Nichita Stanescu)
„Pentru Ion Horea, satul este adevarata sa Roma. Toate drumurile duc de aceea spre el. Oricat de departe ar rataci cu gindul, de oriunde poetul se intoarce – poezia sa fiind prin definitie o continua intoarcere in timp si spatiu – acolo, la locul stiut. Chiar si din cosmos… Tirania satului care il urmareste pina si in marele oras si provoaca intoarcerile: „doream aceste-ntoarceri”, spune poetul. E limpede ca fara ele el n-ar putea trai, n-ar putea scrie…” (Valeriu Cristea)
„Ion Horea continua firul poeziei ardelene ce si-a decantat specificul la un moment dat in generatia lui Emil Giurgiuca, poezie in care puternicul sentiment al peisajului local s-a turnat in forme ce profitau de evolutia generala a lirismului romanesc modern. Forme care parasisera traditia eminesciana spre a-l urma pe Macedonski…” (I. Negoitescu)
|
Texti Pripusi
