|
Biografii Constantin T. Stoika
Poetul erou Const. T. Stoika s-a născut la Buzău la 23 feb. 1892, fiul lui Titus St. Stoika, descendent dintr-o veche familie bănățeană, și al Irinei Canella. Studii liceale la Brașov, Buzău, Pitești, unde înființează în 1909 o revistă școlară Tinerimea literară și artistică. Se apropie de grupul simbolist de la Viața nouă în 1912. Studii și licență în litere la București, întrerupte în 1913, când intră voluntar în armată. Participă la campania din Bulgaria. Împreună cu M. Săulescu, V. Demetrius și I. Chiru-Nanov scoate revista Poezia (1915). Mobilizat ca sublocotenent moare pe front la 19 octombrie 1916. Traducător din Baudelaire, Verlaine, Peladan (Oedip și Sfinxul, 1914), dar și din clasicii latini, Const. T. Stoika are și preocupări teoretice prosimboliste: Școala nouă victorioasă în luptă cu parnasienii și realiștii (ms.); Reflexii în fața poeziei noi, în Viața nouă, XVIII, 5-6, iulie-august 1922.
OPERE (poezii):
Licăriri, Buzău, 1910;
Poezii 1912-196, Chișinău, 1928 (cu o prefață de Ovid Densusianu și o notiță biografică de Cezar și Titus Stoika).
COLABORÃRI:
Duminica (1909); Universul literar (1910-1911); Neamul românesc literar (1910-1914); Rampa (1911-1913); Săptămâna politică și culturală (1911-1914); Versuri și proză (1911-1916); Noua revistă română (1912-1913); Ramuri (1912-1914); Viața nouă (1912-1916); Flacăra (1912-1916); Poezia (1915) etc.
|
Texti Pripusi
